pentru trei minute Ioana se gândi la Costel. camera era de așa natură. sentimente de respir și de neatenție complet neavenite o cuprinseră. și dumnezeu se duse ciripind pe fereastră.
diminețile din lanul de grâu erau așa. vântul foșnea prin ierburile înalte. pământul era rece, ciudos. nu era un loc bun de dormit pentru o persoană fără adăpost.
pe la șapte Costel își ramifică brațele către cer ca să-și țină de umbră. el nu se gândea la Ioana pentru că nu o cunoștea. mai târziu poate se întâlnesc și se mărită. dar acum vorbim de înainte. Costel se gândea la nimic. medita mergând prin lan, saltimbancul. avea o vestă verzuie mâncată de molii și pantaloni. părul îi ajungea. ochii erau închiși, poate albaștri, dar nu se poate ști. poate albaștrii.
și-apoi furtuna. e greu de descris în cuvinte deci nu o să încerc. iubesc lucrurile ușoare. cum ar fi...
în furtună Costel își pierdu centrul de greutate și se afundă în nămol, cu gura înainte. e trist să mori așa, dar nu mai știam ce să fac cu el.
Ioana e diferită. ea are codițe. e femeie în toată firea dar nu îi pasă. o tumoare. nu spun că nu face lucruri de adulți. bea fumează și merge la lucru. își cumpără o casă de protecție. pentru că frigul te poate omorî. sau răceala dintre oameni.
în casa ei este protejată. intrând în camera de duș pentru trei minute se gândi la Costel. e mai bine să ai o casă. obrajii i se moleșiră ca la babe. ciudată fereastră cu ramă de lemn vopsită-n verde. de ce ești deschisă? poate cineva sau ceva se poate strecura afară.
și diminețile erau duble. Ioana, accesând pe Internet pagina mobilă a jandarmeriei locale a descoperit că mulți oameni lucrează acolo. arătoși și binișor. premoarte, Costel se gândi să plece din câmpul acela în care era cantonat. mai bine să nu înfrunte lumea singur. apoi veni prânzul.
prânzul este simplu. mănânci o vreme și taci. dacă vorbești te îneci, plescăi și îți cad bucăți din gură. dacă nu cumva faci parte din înalta societate. aceia mâncau cu pâlnia și cântau.
vesta verzuie a lui Costel are o gaură ca de glonț. s-a agățat în vreo cracă. băiatul se joacă totuși de-a împușcatelea și urlă fioros în miezul furtunii. au. m-au împușcat ticăloșii. și cade-n nămol ca o pleașcă. mort.
Ioana e durdulie dar mieroasă. are fundul gras și picioarele grase dar în rest arată binișor. bărbații nu prea recunosc, dar s-ar culca cu ea. femeile nu o invidiază. are o vârstă la care te așezi la casa ta. și-a cumpărat o casă de protecție ca să fie mai departe de mizeria oamenilor. adesea o doare mintea și are nevoie de liniște. închide ochii și visează lanuri desfășurate de grâu și alte cereale. uneori plante furajere și industriale. o pasionează agricultura de când era copiliță.
în noroiul din care este făcut, Costel se teme. tremură de frig și are febră dar nu își dă seama încă. îl cuprinde un fel de groază. i se strecoară în minte, în suflet, în oase. se strânge ghem și plânge, ca o pisică.
Ioana a rămas fără dumnezeu. el vine doar când se roagă. vine și o alină. acum a plecat pe fereastră, ca un străin.