cu piuliţe şi pânze de păianjen crengile
se rup din vânătaie şi glisează moale
alarmă nestemată de petale
ciorchine de sticlă şi umere goale
cu sâmbure şi electricitate caldă frunzele
amuşinând pământul cu nesaţ
îşi şterg arama de pe braţ
cu poalele ;
cupolele-şi ţipă cristalele
cu ligamentele lăsate
şi dorul de cetate dus
cu mâna dreaptă-n pungă
şi soarele apus
cu miezul nopţii în oglindă
când au spus
că nu mai vor să-l simtă
cu paharul scurs
şi mintea suferindă
cerni-i-ar zahăr pe morminte
sub sărutări duioase de balaur
lipsa totală de cuvinte
şi visul vârstelor de aur














Comments
dar cred că mai corect ar fi să spun că este despre îmbătrânire
--
*AngstyWriters
|||||||||||| |||||||
Previous PageNext Page