Nu vreau să mi se spună ce să-mi doresc.
ţi-aş despărţi pulpele
doar ca să plâng între ele.
şi-apoi ar fi tăcere.
Căci şi-a frânt lanţurile acela
Ce era câinele Tău
Şi a dat să fugă de lăcomia Ta
Fără de margini.
Dar unde să fugi decât dincolo de cuvânt
Şi decât în străfundul minţii?
Adânc sub mizeria mizeriei
Unde cuvântul e ţipăt nemaiauzit
Ce înfioară mintea
Şi mintea nu e cuvânt,
Şi nu se poate rosti
Şi nu se poate scrie.
Acolo unde pot fugi de Tine
Voi fi cel mai singur
Şi cel mai străin.
Acolo unde pot fugi de Tine
Nu e loc în care să fugă nimeni.
Şi chiar şi de-acolo vei găsi un leac
Să mă înhaţi înapoi.
Stăpâne, n-o să scuip pe
Faţa Ta de aur.
Nu mai e loc de hulă.
Dar nu.
Nu vreau să mi se spună ce să-mi doresc.













Comments
apreciez tonul ce rasuna ca o elegie, foarte sobru sau cu cateva linii revoltate, imi aduce aminte de psalmii lui Arghezi.. pana la urma, e o respirare de libertate si de nesupunere, nesiguranta, anxietate umana.
Nu vreau să mi se spună ce să-mi doresc.
ţi-aş despărţi pulpele
doar ca să plâng între ele.
şi-apoi ar fi tăcere.
foarte faine astea!
ne mai citim
--
~renaissance-sun,
mi s-a întamplat o coincidenţă ciudată după ce am scris asta.
de-a dreptul ironică.
am primit ca rest de la un automat o monedă de un dinar din Macedonia (în loc de una de 50 de bani).
e aurie şi are ca stemă o mare cruce.
--
*AngstyWriters
|||||||||||| |||||||
ma sperie rau coincidentele, in general.
--
~renaissance-sun,
Previous PageNext Page