Polii tăi magnetici, sud şi nord,
Pune-s-ar odată de acord
Căci balanţa palmelor tale în ploaie
Mi-a scurs machiajul şiroaie şiroaie

Nu muge un sfânt printre caprele ude
E-armonica farsă a undelor crude
Haide odată, vino şi du-te
Cu buzele-albastre bătute bătute

Alama topită-n matriţele sparte
Priveşte cu ochii metalici şi reci
Cum sute de oameni vin de departe
Să te salveze când te îneci

E melcul!
E melcul de aur!

E melcul ce-ţi cântă în mandolină
Parfumul de cetini şi de răşină

Melcul, melcul, singur melcul
Melcul, melcul, cotobelcul

Şi varii relatări diferă
Când trupu-ţi mlădiu de himeră
Citind poezii cu solfegii în minte
Se pierde sublim printre cuvinte

Adjudecă-ţi translucenţa
La curtea de apel Băneasa
Rămâi mereu mireasa
Cu rochie de alb borangic

Şi când pe pat de flori de mac de culci
Pe pat de flori de crin
Adu-ţi aminte de destin
De doi copii cu turte dulci

**

Mi-s sparte altimetrele-n cadrane
Şi monotone funcţii de transfer
Nu-mi spun nimic de milele trecute
De înâlţimile rupte din gura
Măselelor cu gust de ghiocel

Ciubota fără de pereche
Cu ciucuri de-un albastru indigo
Mi-aş scoate-o, mi-aş lega-o de-o ureche
Să fiu şi eu o zi băiet mişto

Dar focuri triste cuprind nava-ngenuncheată
Babord, tribord, e totul numai flamă
Din lemnele ce-au ars mocnit
Şi aş schimba cu drag cârma pe-o cramă
Măcar să mor cu totul, cu totul plictisit

Venerice tăceri de-adio prin cotloane
Lipindu-se cu plasticul topit
E moartea dulce a căutătorilor de pace
Ce au trecut prin toată lumea cotropind

***

Simona, ochi de vultur ai în tâmple
Şi cintezele toate n-au habar când vii
Să rupi hârtiile cu grafice deşarte
Să xeroxezi la infinit foi goale de filosofii

Cu sânii-atât de singuri în cupele imense
Să plângi alăturea în templul unui zeu etrusc
Scobindu-ţi spumegând cu unghia în carne
Cuvinte potrivite, înecate-n al cărnii dulce must

Fermoarele, de complezenţă, vor scrie despre tine
C-ai fost o luptătoare ce a murit în van
Şi acei jalnici tineri ce-ţi vor purta sicriul
Vor râde în grădină, rupând mere verzi din ram

****

Sunt vorbe goale, catafalc feeric,
Pentru cuţitele cu care ungi în somn felii
Sunt proastele minciuni ce nu le merit
Dar mi le spui oricum, râzând, fără să ştii
Apropie-ţi doar gura, şopteşte-mi la ureche
Să îţi simt suflul cald, dorinţa rea de viaţă,
Să îmi străbată trupul acea săgeată veche
Ce-şi vindecase rana-ntro luni de dimineaţă.

*****

Sunt spaţii de birouri date cu chirie
Lucrează-n ele-o firmă de telefonie
Tu, fato, ai în mine încredere nebună
Dar o să vezi, dar o să vezi la urmă.